Uniforma scolara- obligatorie la liceu

Vecinul mau (cla a X-a) a avut de facut o compunere despre uniforma... am cautat si uite ce am gasit:


Pentru unii dintre noi a fost destul de dificil să acceptăm introducerea uniformei şcolare, căci suntem copii deosebiţi şi vrem să fim
mereu la modă, nu-i aşa? Totuşi, am învăţat să respectăm ţinuta şi
am înţeles că o îmbrăcăminte adecvată ne ajută să ne impunem în
faţa celorlalţi. Şi cum majoritatea dintre noi visează să ajungă mari
manageri, nu ne putem prezenta oricum… Acum sunt mândru de uniforma pe care o purtăm si va sfatuiesc să purtaţi uniforma şi să fiţi mândri de ea!
Convingerea unor persoane ca uniforma pentru elevi va anula diferentele de clasa sociala dintre ei este total gresita. Copiii care provin din familii instarite vor veni, in continuare, la scoala, cu milioanele in buzunar, vor merge in excursii in diverse tari, se vor intoarce si le vor povesti colegilor sau vor avea un pachetel de mancare mai bun. Diferentele sunt estompate doar de fatada: copilul de milionar isi va afisa intotdeauna banii in fata copilului de muncitor, iar elevii se cunosc intre ei, deci haina nu va schimba nimic. Simpla purtare a uniformei nu traumatizeaza in nici un fel insa psihicul copilului. Traumele apar doar in modul de introducere a acesteia si in felul in care elevilor li s-ar explica obligativitatea insusirii normelor scolii respective. Profesorii si conducerea scolii nu trebuie sa-i ameninte cu exmatricularea pe elevii care nu poarta uniforma stabilita sau sa-i scoata la careu si in fata clasei pentru a-i face de rusine. Profesorii trebuie sa stabileasca uniforma impreuna cu elevii, sa se puna de acord si, astfel, elevii vor fi mai usor de abordat si nu se vor mai opune. Scopul introducerii uniformei este acela de a-i invata pe elevi sa se imbrace adecvat statutului lor sau viitoarei meserii. De multe ori, elevele vin imbracate la scoala in tinuta de seara la primele ore ale diminetii, cazand in ridicol. Uniforma ii invata pe elevi ca trebuie sa respecte anumite reguli. Este ca la cluburile de fotbal, unde toti jucatorii au acelasi echipament, iar echipamentul da coeziunea de grup si dezvolta simtul apartenentei la respectivul grup.
Hulita, controversata sau, dimpotriva, purtata cu mandrie, uniforma scolara a supravietuit, in forme diferite, tuturor timpurilor, de la introducerea ei in tara noastra de catre academicianul Theodor Costescu, in 1897, pana in zilele noastre. Cu doar 19 ani in urma, elevii, de la bobocii de clasa I pana la liceenii admiratori ai Oanei Sarbu, mergeau la scoala in binecunoscuta uniforma albastra, cu sepci ca ale portarilor, pe care trebuia musai cusut cu litere aurii numarul scolii.. Uniforma a fost si este inca un subiect controversat. In 1897, Theodor Costescu (1864-1939), fiul unui invatator de la scoala din Rovinari, Gorj, a adus pentru prima data in tara noastra uniforma scolara, pentru scolarii din Turnu-Severin. Dupa studiile in strainatate s-a reintors in tara, punandu-se in slujba ridicarii prin educatie a tinerei Romanii. Peste aproape 40 de ani, in 1934, devenea membru de onoare al Academiei Romane. Inainte de instaurarea regimului comunist, uniforma scolara avea o insemnatate total diferita fata de cea pe care a capatat-o in ultimii 50 de ani. Era un motiv de mandrie pentru elevii scolilor romanesti, pentru ca fiecare unitate scolara avea pe atunci propria uniforma. Din aceasta cauza nici nu exista reglementari oficiale cu privire la tinuta elevilor. Uniforma nu era vazuta ca un instrument de distrugere a individului. Elevii Liceului "Gheorghe Lazar", cei ai Colegiului "Sf. Sava" o purtau cu cel mai mare respect. Chiar si uniforma strajerilor – inventati de Carol al II-lea – asemanatoare cu a pionierilor, era etalata cu fala. Atitudinea ostila fata de uniforma scolara s-a nascut in timpul comunistilor. De la un capat la altul, tinerii Romaniei erau imbracati in haine albastre si camasi cu picatele. Orice incercare de a iesi in evidenta era drastic reprimata. Dorinta regimului comunist de a topi cat mai mult posibil individualitatea cetatenilor sai intr-o masa omogena se concretiza incepand cu primii ani de viata. Din grupa I de gradinita, prescolarii erau imbracati in camasi portocalii si pantaloni albastri. Cravatele rosii, asemanatoare unor limbi de pantofi, erau agatate precar de cate un nasture de la gat, iar capul – acoperit de o sapca albastra de muncitor nord-coreean. Din clasa a II-a, moment crucial in ierarhia de partid, cand cei mici erau "facuti" pionieri, cravata rosie cu tricolor devenea un accesoriu obligatoriu. Cravata rosie, trecuta prin jurul gatului si prinsa cu un inel de plastic transparent care se cumpara din librarii, avea totusi o utilitate practica: incerca sa ii fereasca pe copii de guturaiul care ii ameninta in scolile geroase. Pentru fete, suferinta venea de la un accesoriu: bentita. O fasie alba de material textil trebuia in permanenta sa le protejeze fruntea. Bentita alba a scolaritelor simboliza curatenia viitoarei femei socialiste, daruirea pentru patrie si popor, obligatoriu in aceasta ordine. Cei care au facut scoala in perioada comunista isi amintesc bine ca orice abatere de la imaginea standard a elevului era taxata. Rujul si lacul de unghii le erau prohibite pana si liceenelor din clasa a XII-a. Pe sub sepcile baietilor nu trebuia sa iasa prea mult par. In adolescenta, cand sentimentul de revolta capata dimensiuni importante, tinerii se simteau in uniforma ca intr-o camasa de forta.
. Uniforma scolara comunista a mai rezistat cativa ani dupa 1990 in gimnaziu. Acum, cu unele modificari de natura estetica, mai supravietuieste in ciclul primar, dar numai acolo unde scolile nu si-au introdus propriile uniforme..
In consecinta, parerea mea este ca uniforma este un mod de promovare si reprezentare al scolii si al elevului in acelasi timp, deci un rau necesar.






Voi ce spuneti, este sau nu necesara?

este si nu este , pareri impartite...

adela are deja uniforma la scoala, si e tare bine. m-am cam saturat sa tot alegem seara un rand de haine ... ca apoi dimineata sa ne razgandim. si deja stim: cand avem sport suntem in trening, iar in rest in uniforma!

eu sunt de acord.chair mi-as fi dorit sa am si eu uniforma.ramaneam tarznita cand le vedeam pe unele cum veneau imbracate.